Relatia dintre mama si copil

Relatia dintre mama si copil este una dintre cele mai rezistente, privita din punct de vedere biologic si social. Se bazeaza pe sentimentul matern, la care se adauga interferente sociale, psihologice, educationale, culturale, traditionale. In sistemul social al familiei moderne, ambii parinti sunt implicati in cresterea si educarea copilului, dar mama ramane factorul determinant, care supravegheaza si indruma implinirea sociala si biologica a fiintei umane.

Dragostea parinteasca si relatia biologica parinti-copii nu sunt elemente care sa explice si sa determine intr-o masura suficienta un comportament adecvat si o interactiune optima parinti-copii.

In existenta relatiei mama-copil, exista o perioada privilegiata, cand se realizeaza cele mai trainice legaturi si acestea se stabilesc imediat postnatal. In urma acestei legaturi, parintii devin brusc extrem de atrasi de noul nascut. Favorizarea acestei legaturi se realizeaza prin privitul indelungat al copilului si contactul intre tegumentele mamei. Mama este foarte sensibila, pentru realizarea acestui atasament existand motivatii psihologice si hormonale. Copilul raspunde la dragostea parintilor manifestandu-si atasamentul fata de ei, care devine evident in jurul varstei de un an. Calitatea atasamentului copilului reflecta, in fond, calitatea relatiei mama-copil. Se pare ca aceasta legatura precoce isi va exercita influenta pentru tot restul vietii.